Toate definitiile

CONSTRẤNGERE, constrângeri, s. f. Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei; silire, obligare, forțare, somare. ♦ Asprime, rigoare. – V. constrânge.

CONSTRÂNGERE s. 1. forţare, obligare, silire, (livr.) somare, violentare, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.) 2. v. forţă. 3. v. coerciţie. 4. v. severitate.

CONSTRÂNGERE s.f. Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei, forțare. [< constrânge].

constrấngere s. f., g.-d. art. constrấngerii; pl. constrấngeri