Toate definitiile

CONSUETUDINÁR, -Ă, consuetudinari, -e, adj. (Livr.) Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Pr.: -su-e-] – Din consuetudine.

CONSUETUDINÁR adj. v. cutumiar.

CONSUETUDINÁR, -Ă adj. Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Cf. lat. consuetudinarius, fr. consuétudinaire].

CONSUETUDINÁR, -Ă adj. nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. (< lat. consuetudinarius, fr. consuétudinaire)

*consuetudinár, -ă adj. (lat. consuetudinarius, d. consuetúdo, -údinis, obiceĭ). Obișnuit, abitual. Dreptu consuetudinar, obiceĭu pămîntuluĭ. V. obiceĭ.

consuetudinár (livr.) (-su-e-) adj. m., pl. consuetudinári; f. consuetudináră, pl. consuetudináre