Toate definitiile

CONSUETÚDINE, consuetudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, obicei, deprindere. [Pr.: -su-e-] – Din lat. consuetudo, -inis.

CONSUETÚDINE s. v. cutumă.

CONSUETÚDINE s.f. Obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină. [< lat. consuetudo, cf. it. consuetudine].

CONSUETÚDINE s. f. obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină. (< lat. consuetudo)

consuetúdine (livr.) (-su-e-) s. f., g.-d. art. consuetúdinii; pl. consuetúdini