Toate definitiile

CONTINUITÁTE, continuități, s. f. Faptul de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis.

CONTINUITÁTE s. (înv.) continuaţie. (~ unui fenomen.)

Continuitate ≠ discontinuitate

CONTINUITÁTE s.f. Faptul de a fi continuu; legătură neîntreruptă. [Pron. -nu-i-. / cf. fr. continuité, lat. continuitas].

CONTINUITÁTE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi continuu. 2. (mat.) proprietate a unei funcții care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare. 3. categorie filozofică, desemnând distribuția și succesiunea neîntreruptă în spațiu și timp a structurii și dinamismului materiei. (< fr. continuité, lat. continuitas)

*continuitáte f. (lat. continúitas, -átis). Calitatea de a fi continuŭ.

continuitáte (-nu-i-) s. f., g.-d. art. continuitắții; pl. continuitắți