Toate definitiile

CONTOPÍ, contopesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna. – Con¹- + topi (dupa germ. zusammenschmelzen).

CONTOPÍ vb. 1. v. fuziona. 2. a se confunda. (Interesele lor se ~.)

CONTOPÍ vb. IV. refl. A se amesteca cu ceva, formând un tot; a se uni strâns. [< con- + topi, după lat. confundere, fr. confondre].

contopí (-pésc, -ít), vb. – A amesteca formînd un singur tot, a uni, a împreuna, a amalgama. Format ca fr. confondre, de la vb. a topi, echivalent al lui fondre. Apare începînd din 1860-70 (Odobescu, Hasdeu).

CONTOPÍ vb. tre., refl. a (se) amesteca cu ceva, formând un tot. (după fr. confondre)

*contopésc v. tr. (con- și topesc). Topesc la un loc, fac fuziune. Fig. În poporu englez îs contopițĭ Normanziĭ cu Saxoniĭ și cu alte popoare.

contopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contopésc, imperf. 3 sg. contopeá; conj. prez. 3 să contopeáscă