Toate definitiile
CONTRAFÓRT s. (ARHIT.) (pop.) pinten. (~ la zidul unei cetăţi.)
CONTRAFÓRT s.n. 1. Stâlp masiv de zidărie care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. [Pl. -turi, (s.m.) -ți. / cf. fr. contrefort, it. contrafforte].
!contrafórt1 (element de arhitectură) s. m., pl. contrafórți
!contrafórt2 (turn de extracție) s. n., pl. contrafórturi
CONTRAFÓRT, contraforturi, s. n. 1. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. – Din fr. contrefort.
CONTRAFÓRT s. (ARHIT.) (pop.) pinten. (~ la zidul unei cetăţi.)
CONTRAFÓRT s.n. 1. Stâlp masiv de zidărie care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. [Pl. -turi, (s.m.) -ți. / cf. fr. contrefort, it. contrafforte].
CONTRAFÓRT s. n. 1. masiv de zidărie sau beton care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida. 2. fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. (< fr. contrefort)