Toate definitiile

CONTRAZÍCERE, contraziceri, s. f. Faptul de a (se) contrazice; contradicție, dezacord, opoziție. – V. contrazice.

CONTRAZÍCERE s. 1. v. contradicţie. 2. (pop.) încontrare. (A avut o ~ cu ...)

CONTRAZÍCERE s.f. Faptul de a (se) contrazice; contradicție; dezacord. [< contrazice].

*contrazícere f. Acțiunea de a saŭ de a te contrazice. Spirit de contrazicere, care contrazice (combate) tot. Fără contrazicere (după fr. sans contredit), sigur, fără să se poată spune ceva contrar.

contrazícere s. f., g.-d. art. contrazícerii; pl. contrazíceri