Toate definitiile

CONVÍNGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge.

CONVÍNGERE s. 1. (livr.) persuasiune. (Putere de ~.) 2. certitudine, credinţă, încredinţare, sentiment, siguranţă, (livr.) convicţiune. (Am ~ că aşa se va întâmpla.) 3. v. concepţie.

CONVÍNGERE s.f. Acțiunea de a (se) convinge și rezultatul ei; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. [< convinge].

CONVÍNGERE s. f. acțiunea de a (se) convinge; convicțiune; ◊ părere fermă asupra unui lucru. (< convinge)

*convíngere f. Convicțiune, acțiunea de a convinge, de a te face să crezĭ ce cred eŭ. Credință sigură: convingere nestrămutată.

convíngere s. f., g.-d. art. convíngerii; pl. convíngeri