Toate definitiile

CONVORBÍRE, convorbiri, s. f. Acțiunea de a convorbi; conversație, discuție. ◊ Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice. – V. convorbi.

CONVORBÍRE s. v. discuţie.

CONVORBÍRE s.f. Acțiunea de a convorbi; discuție, conversație. ◊ Convorbire telefonică = discuție realizată prin intermediul telefonului. [< convorbi].

CONVORBÍRE s. f. discuție, conversație. ♦ ~ telefonică = discuție prin telefon. (< convorbi)

*convorbíre f. Conversațiune.

convorbíre s. f., g.-d. art. convorbírii; pl. convorbíri