Toate definitiile

CÓRCIE s. v. patină.

córcie, córcii, s.f. (reg.) 1. speteze ce se pun pe o sanie pentru a aduce fân. 2. sac întins pe două bețe, în care se pune fân cailor; agățat de oiște, e folosit în timpul călătoriei. 3. sanie de cărat lemne; căruță pe două roate de cărat butuci. 4. scară de coborât obiecte grele (butoaie). 5. iesle din nuiele pentru oi. 6. covercă, covergă (v.).

córcie (-ii), s. f. – 1. Grătar, grilă, leasă. – 2. Targă. – 3. Culisă, plan înclinat pentru a descărca butoaie sau a le coborî în pivniță. Sl. kruči (Miklosich, Slaw. Elem., 27), cf. mag. korcsolya „plan înclinat” (DAR; Scriban; Gáldi, Dict., 121), rut. korčuhy „sanie.”

córcie f. (ung. korcsolya, patin [!], săniuță). Est. O unealtă compusă din doĭ bulamacĭ unițĭ cu doŭă traverse de care ne servim la urcat și scoborît butoaĭele. Targă. Șanț ud pe care se scoboară bușteniĭ de pe un deal saŭ de pe un munte.