Caută
Traducere
Toate definitiile
CORDÁR, cordare, s. n. 1. Plăcuță de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuș. 2. Pană de lemn cu care se răsucește coarda ferăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat; încordător, sucitor. – Coardă + suf. -ar.
CORDÁR s. 1. (MUZ.) (rar) punte. (~ la un instrument cu arcuş.) 2. (TEHN.) întinzător, strună, (reg.) aripă, cheie, încordător, lemnuş, limbă, lopăţică, pană, răsucitoare, săgeată, struneală, sucitor. (~ la ferăstrău.)
cordár n., pl. e (d. coardă). Mold. La vioară, bucata de lemn de care-s legate coardele jos. Firiz, feresteu [!] mic și lat compus numaĭ din lamă (pînză) și un mănunchĭ de lemn.