Toate definitiile

CORTURÁR, -Ă, corturari, -e, s. m. și f. Țigan care locuiește în mod obișnuit în cort; țigan nomad. – Cort + suf. -ar.

CORTURÁR s. v. ţigan nomad.

corturár m. (d. cort, corturĭ). Trans. Care umblă cu cortu din loc în loc: Țiganĭ corturarĭ.

corturár s. m., pl. corturári