Toate definitiile

CORÚPE, corup, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt. – Var.: (înv.) corúmpe, (rar) conrúpe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

CORÚPE vb. 1. a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.) 2. v. seduce. 3. a (se) deforma, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influenţa ...)

CORÚPE vb. III. 1. tr., refl. A (se) abate de la moralitate, de la corectitudine sau de la datorie. 2. tr. A strica, a deforma, a denatura (idei, sentimente, moravuri etc.). [P.i. corúp, perf.s. -rupsei, part. -rupt, var. conrupe vb. III. / cf. it. corrompere, fr. corrompre, lat. corrumpere, după rupe].

corúpe (corúp, corúpt), vb. – 1. A perverti, a deprava. – 2. A face ca o idee, un sentiment etc. să-și piardă puritatea; a deforma, a strica. Lat. corrumpere (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui a rupe. – Der. corupt, adj.; corupător, adj.; coruptor, adj., din fr. corrupteur; corupție, s. f., din fr.; coruptibil, adj.; coruptelă, s. f., din lat. corruptela (sec. XIX).

CORÚPE vb. tr., refl. 1. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie. 2. a face să-și piardă, a-și pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura. (< lat. corrumpere)

*corúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (lat. con-rúmpere, d. con-, împreună, și rúmpere, a rupe. V. e- și i-rup). Stric, alterez: căldura corupe laptele, miazmele corup aeru. Fig. Depravez: a corupe obiceĭurile. Mituĭesc: a corupe un judecător. V. refl. Mă stric, mă depravez. Evoluez: cuvintele se corup. – Fals conrup.

corúpe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corúp, perf. s. 3 sg. corúpse; part. corúpt