Toate definitiile

COSITORÍT¹, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori. – V. cositori.

COSITORÍT s. v. cositorire.

COSITORÍT², -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiectele de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor¹; spoit. – V. cositori.

COSITORÍT adj. spoit. (Vas de aramă ~.)