Toate definitiile

COSÍȚĂ, cosițe, s. f. 1. Părul lung al femeilor, împletit în una sau două cozi; p. gener. păr. ◊ Expr. A împleti cosiță albă = a rămâne fată bătrână, nemăritată. ♦ Șuviță de păr. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un cârcel ramificat, cu flori mici, albe-albăstrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica.

COSÍŢĂ s. v. coadă.

cosíță (cosíțe) s. f. – 1. Păr lung al femeii, coadă, plete. – 2. Șuviță de păr. – 3. Varietate de măzăriche (Vicia hirsuta, Ervum hirsutum). – Mr., megl. cusiță. Bg., sb. kosica, dim. de la sl. kosa „păr, plete” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 75; Conev 89; DAR). – Der. cosițat, adj. (împletit în coadă); cosițel, s. m. (plantă, Sium latifolium).

cosíță f., pl. e (vsl. bg. sîrb. kosa, coamă, păr; rus. kosá, dim. kosíca. V. belacoasă). Rar. Păr, coamă: fata asta are cosița neagră. A împleti cosiță albă, a rămînea [!] nemăritată (V. coadă).

cosíță s. f., g.-d. art. cosíței; pl. cosíțe

coșíță, coșíțe, s.f. (reg.) podeaua unui pod peste o apă.