Toate definitiile

COSTÁNDĂ s. v. potronic.

costándă (costánde), s. f. – Monedă veche de argint, care valora în prima parte a sec. XVII a cincea parte dintr-un ducat. Ngr. ϰωνσταντινάτο (DAR). Este dublet de la constantinat sau co(n)standinat, s. m. (monedă veche de aur, cu efigia lui Constantin cel Mare, care se găsea destul de frecvent în tezaurele din bazinul Dunării; sau, în general, monedă bizantină de aur). Cf. cosînzeană.

costándă f., pl. e (din costandinat). O monetă [!] măruntă cu care se făceaŭ socotelile la 1700. (Pare să fi fost egală cu potronicu. Și azĭ în P. P. la Rom. din Serbia).

costándă (înv.) s. f., g.-d. art. costándei; pl. costánde