Toate definitiile

COTRÓG, cotroage, s. n. (Reg.) Culcuș, adăpost. – Et. nec.

COTRÓG s. v. adăpost, culcuş, sălaş.

cotróc și -óg n., pl. oace, oage (cp. cu astruc). Ban. Trans. Culcuș.

cotróg (reg.) (co-trog) s. n., pl. cotroáge