Toate definitiile

COVÉRTĂ, coverte, s. f. Puntea superioară a unei nave; punte de manevră. – Din it. coverta. Cf. ngr. kuvérta.

COVÉRTĂ s. v. punte.

covértă, covérte, s.f. (înv.) plic de scrisoare.

COVÉRTĂ s.f. Puntea superioară a unei nave. [< ngr. kuverta, it. coverta].

COVÉRTĂ s. f. puntea superioară a unei nave. (< it. coverta)

copértă f., pl. e (it. coperta și coverta, id. d. coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare [!]) de carte. – Pop. cupertă, plic; covertă și cuvertă (ngr. kuvérta), punte (la corabie).

*covértă, V. copertă.

covértă (punte) s. f., g.-d. art. covértei; pl. covérte