Toate definitiile

CRACÁRE, cracări, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca.

CRACÁRE s. (CHIM.) cracaj. (~ păcurii pentru obţinerea unor derivaţi.)

CRACÁRE s.f. Procedeu prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. [< craca].

CRACÁRE s. f. procedeu industrial prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. (< craca)

cracáre s. f., g.-d. art. cracắrii; pl. cracắri