Toate definitiile

CREDITÁ, creditéz, vb. I. Tranz. 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit (1); a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit. 2. A face o înregistrare în creditul unui cont. – Din fr. créditer.

CREDITÁ vb. (FIN.) a împrumuta. (A ~ pe cineva cu suma de ...)

CREDITÁ vb. I. tr. A acorda, a deschide (cuiva) un credit. [< fr. créditer].

CREDITÁ vb. tr. 1. a acorda (cuiva) un credit (1); a vinde cuiva pe credit. ◊ (fig.) a arăta cuiva considerație, stimă. 2. (cont.) a înregistra creditul unui cont. (< fr. créditer)

*creditéz v. tr. (d. credit; fr. créditer). Com. Acord credit cuĭva, îĭ daŭ pe datorie.

creditá (a ~) vb., ind. prez. 3 crediteáză