Toate definitiile

CREP, crepuri, s. n. 1. Cauciuc natural, de culoare albă-gălbuie, din care se fac tălpi pentru încălțăminte. 2. Țesătură subțire, încrețită, din fire de mătase sau de lână suprarăsucite. ◊ Crep satin = țesătură cu una dintre fețe mată și cu cealaltă lucioasă. ♦ Bucată dintr-o asemenea țesătură, de culoare neagră, care se poartă la braț, la rever sau la pălărie în semn de doliu. – Din fr. crêpe.

CREP s. 1. v. crepdeşin. 2. zăbranic. (O lungă maramă de ~ negru.)

crep, crépuri, s.n. (reg.) 1. scara de deasupra ieslei din care mănâncă caii fânul. 2. jghiab de adăpat vitele.

crep (crépuri), s. n. – 1. Iesle. – 2. Jgheab. – Var. creplă. Germ. Krippe, prin intermediul pronunțării săs. Krep (Pușcariu, Dacor., II, 599). Rar, în Trans.

crep (crépuri), s. n. – 1. Țesătură subțire. – 2. Talpă de cauciuc. Fr. crêpe. – Der. crepdeșin, s. n., din fr. crêpe de Chine, termen comercial; crepon, s. n., din fr. crépon.

CREP¹ s.n. Cauciuc natural, albicios la culoare, folosit pentru tălpi la încălțăminte. [< fr. crêpe].

CREP² s.n. Țesătură subțire, de mătase sau de lână, cu suprafața ușor încrețită. ♦ Bucată neagră dintr-o astfel de țesătură, purtată (la rever) în semn de doliu. [< fr. crêpe].

CREP s. n. 1. cauciuc natural, alb-gălbui și translucid, obținut prin coagularea latexului cu acid acetic sau formic, pentru tălpi la încălțăminte. 2. țesătură subțire de mătase sau de lână, cu fața ușor încrețită. ◊ bucată neagră dintr-o astfel de țesătură purtată (la rever) în semn de doliu. (< fr. crêpe)

1) crep n., pl. urĭ (germ. krippe. ĭesle). Trans. Munt. Troacă (jgheab) dintr´un trunchĭ (saŭ și de peatră [!]) pusă la o fîntînă saŭ la un izvor p. a adăpa vitele: în dosu fîntîniĭ era un crep pentru adăpat vitele (Vl. – Univ. 4 ĭun. 1910, 1, 6). – Și creplă, f., pl. e.

*2) crep n., pl. urĭ (fr. crêpe d. lat. crĭspus, creț. V. crispez). Un fel de stofă străvezie de mătase orĭ de lînă fină. Crep de China, crep maĭ des de cît cel obișnuit și din care se fac eșarpe [!], șalurĭ ș. a. Bucată neagră din această stofă care se poartă în semn de doliŭ. – V. fludă, zăbranic.

crep s. n., (sorturi) pl. crépuri