Toate definitiile

CRESTOMATÍE s. f. v. crestomație.

CRESTOMATÍE s.f. v. crestomație.

*crestomatíe și -țíe f. (vgr. hrestomátheia, d. hrestós, de bună calitate, și mantháno, învăț. V. hristoitie). Colecțiune de bucățĭ alese din buniĭ prozatorĭ și poețĭ. V. antologie.

CRESTOMAȚÍE, crestomații, s. f. Culegere de texte din diferiți autori, reprezentative pentru valoarea lor filologică, istorică, documentară etc.; analecte. [Var.: crestomatíe s. f.] – Din fr. chrestomathie.

CRESTOMAŢÍE s. analecte (pl.). (~ lui T. Ci-pariu.)

CRESTOMAȚÍE s.f. Culegere de texte (mai ales din autorii clasici). [Gen. -iei, var. crestomatie s.f. / < fr. chrestomathie, cf. gr. chrestomatheia < chrestos – util, mathein – a învăța].

CRESTOMAȚÍE s. f. culegere de texte reprezentative (filologice, istorice, documentare) din autorii clasici ai unei literaturi sau ai mai multora, destinată în special învățământului. (< fr. chrestomathie)

*crestomatíe și -țíe f. (vgr. hrestomátheia, d. hrestós, de bună calitate, și mantháno, învăț. V. hristoitie). Colecțiune de bucățĭ alese din buniĭ prozatorĭ și poețĭ. V. antologie.

crestomațíe s. f., art. crestomațía, g.-d. art. crestomațíei; pl. crestomațíi, art. crestomațíile