Toate definitiile

CRESTĂTÚRĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură.

CRESTĂTÚRĂ s. 1. v. scrijelitură. 2. v. incizie. 3. v. zimţ. 4. v. cioplitură. 5. (fig.) brazdă. (O ~ adâncă în obraz.)

crestătúră f., pl. ĭ. Rezultatu crestăriĭ, ca semnele făcute pe răboj ș. a.

crestătúră s. f., g.-d. art. crestătúrii; pl. crestătúri