Toate definitiile

CRÉȘTERE, creșteri, s. f. Acțiunea de a crește. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului, volumului, intensității, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulțire. ◊ Creșterea animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulțirea și creșterea animalelor și păsărilor, a viermilor de mătase, a peștilor și stupăritului. 4. Educare, educație. ◊ Loc. adj. Fără creștere = prost crescut, needucat. ◊ Expr. Bună creștere = educație aleasă. – V. crește.

CRÉŞTERE s. 1. dezvoltare, mărire. (Procesul de ~ al unei fiinţe.) 2. dezvoltare, vegetaţie. (Perioadă de ~ a plantelor.) 3. v. înălţare. 4. v. regenerare. 5. v. educare. 6. v. cultură. 7. v. înmulţire. 8. v. extindere. 9. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 10. mărire, ridicare, umflare. (~ apelor în matca lor.) 11. v. dospire. 12. v. majorare. 13. mărire, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 14. mărire, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 15. v. extindere. 16. v. intensificare.

CRÉŞTERE s. v. dezvoltare, evoluţie, înaintare, mers-înainte, progres, propăşire.

Creştere ≠ descreştere, micşorare, scădere

bună creștere (dezvoltare bună) adj. + s. f. (o ~ a plantelor se realizează greu)

créștere f. Acțiunea de a crește. Educațiune. Cultivare: creșterea vitelor.

*proástă-créștere s. f., g.-d. art. proástei-créșteri

créștere s. f., g.-d. art. créșterii; pl. créșteri