Caută
Traducere
Toate definitiile
CRÉȘTET, creștete, s. n. 1. Vârful capului; sinciput. ◊ Expr. Din (sau de la creștet) până în tălpi sau din tălpi până în creștet = de sus până jos, în întregime, peste tot trupul. ♦ Părul (din vârful) capului. ♦ (Rar) Căpătâi. 2. Vârf, culme, pisc, înălțime. – Crește + suf. -et.
CRÉŞTET s. 1. (ANAT.) sinciput, vertex, (pop. şi fam.) scăfârlie, (Ban. şi vestul Olt.) teme. 2. v. că-pătâi. 3. v. vârf. 4. v. creastă.
créștet n., pl. e (d. creastă supt [!] infl. luĭ a crește). Vîrfu capuluĭ omuluĭ. Vîrf, culme: creștetu munților. Din creștet pînă´n tălpĭ, din cap pînă´n călcîĭe, peste tot corpu, în tot corpu: a simți un fior din creștet pînă´n tălpĭ, ignorant din creștet pînă´n tălpĭ.