Toate definitiile

CRÍDĂ, cride, s. f. (Reg.) Cretă. – Din ucr. krijda.

CRÍDĂ s. v. bancrută, crah, cretă, faliment.

crídă (críde), s. f. – Faliment, crah. Germ. Krida (DAR). În Trans., înv.

*crétă f., pl. e (lat. creta, adică „din insula Creta”, de unde și mgerm. kride, ngerm. kreide, pol. kreda, kryda, și de aci rut. kréĭda, kriĭda). Carbonat de calciŭ saŭ calcită pămîntoasă (CO₃ Ca), formată din animalcule foraminifere supt [!] aspectu uneĭ substanțe albe dure, care se întrebuințează la scris pe tabla neagră în școale [!]. – În est (d. rut.) cridă, în sud (rar azĭ) tibișir.

crídă, V. cretă.

crídă (reg.) s. f., g.-d. art. crídei; pl. críde