Toate definitiile

CRIVÁC s. mariaş, (înv.) greşlă. (Moneda austro-ungară numită ~.)

CRIVÁC s. (TEHN.) 1. chingă, cocârlă, (reg.) carboş, cârjă, coastă, cujbă, gânj. (~ la luntre.) 2. (reg.) punţi (pl.). (~ la piatra zăcătoare a morii.)

CRIVÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

crivác (-ce), s. n. – 1. Bîtă, ciomag. – 2. Fiecare din parii care formează cadrul pietrei fixe a morii de grîu. – 3. Bîrnă care întărește scheletul unor luntre. – 4. Scripete, troliu. Bg., rut. krivak „lemn strîmb” (Cihac, II, 84). Cf. crivală, crivină.

crivác n., pl. e (bg. krivák, băț curb, d. kriv, curb. V. crivină). Coastă (lemn curb) la luntre (V. cocîrlă). Niște lemne care țin peatra [!] fixă a moriĭ. Vîrtej de rîdicat [!] greutățĭ la ocne. Pe la 1700, o monetă [!] egală cu măriașu (sîrb. krivak). – Și grivac (Dobr.) și scrivac (Cov.). V. cușaclîc.

crivác (instalație) s. n., pl. criváce

CRIVÁC, crivacuri, s. n. 1. Instalație rudimentară folosită în trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafață. 2. Troliu rudimentar de lemn, acționat manual, folosit la spălarea puțurilor de mină de mică adâncime. 3. Piesă din scheletul unei ambarcații de care se fixează scândurile ce formează învelișul ambarcației. – Et. nec.

CRIVÁC s. mariaş, (înv.) greşlă. (Moneda austro-ungară numită ~.)

CRIVÁC s. (TEHN.) 1. chingă, cocârlă, (reg.) carboş, cârjă, coastă, cujbă, gânj. (~ la luntre.) 2. (reg.) punţi (pl.). (~ la piatra zăcătoare a morii.)

CRIVÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.