Toate definitiile

CRÍȚĂ s. f. (Reg.) Oțel. ♦ ** (Adverbial; în sintagma) Beat criță = din cale afară de beat, foarte beat. – Din ucr. kryc'a.

CRÍŢĂ s. v. oţel.

críță, s. f. – Oțel. Rut. kricja (Cihac, II, 84; DAR).

críță f., pl. e (rus. krica, oțel). Est. Oțel. Adv. Fam. Beat criță, beat mort, beat turtă.

críță (reg.) s. f., g.-d. art. críței