Toate definitiile

CROITÓR, croitori, s. m. 1. Meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine. 2. Insectă mare, de culoare neagră, cu antene lungi, care trăiește mai ales pe stejar, degradând lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Mușchi lung al coapsei, situat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] – Croi² + suf. -tor.

CROITÓR s. 1. (Transilv., Maram. şi Ban.) săbău, (Transilv., Ban., prin Maram. şi vestul Olt.) şnaidăr. (~ul confecţionează haine.) 2. (ENTOM.; Cerambyx cerdo) gornic.

croitór m. Care croĭește și coase haĭne. – Fem. -eásă, pl. ese.

croitór (cro-i-) s. m., pl. croitóri