Toate definitiile

CRONCĂNÍT s. n. Faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc. – V. croncăni.

CRONCĂNÍT s. croncănire, croncănitură.

croncănít n., pl. urĭ. Strigătu corbuluĭ.

croncănít s. n.