Toate definitiile

UCIGĂ-L CRÚCEA s. v. aghiuţă, alcor, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

CRUCÍ, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii); a se încruci. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce; a încrucișa. – Din cruce.

CRUCÍ vb. a se minuna, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. şi Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.)

CRUCÍ vb. v. încrucişa.

OSUL CRÚCII s. v. sacrum.

CRUCI- elem. „cruce”. (< fr. cruci-, cf. lat. crux, crucis)

crucésc (mă) v. refl. (d. cruce). Îmĭ fac cruce (de mare mirare orĭ de sperietură), mă mir foarte mult. – Și mă încrucesc.

crucí¹ (a ~) (a încrucișa) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucésc, imperf. 3 sg. cruceá; conj. prez. 3 să cruceáscă

*crucí² (a se ~) (a se mira) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se crucéște, imperf. 3 sg. se cruceá; conj. prez. 3 să se cruceáscă