Toate definitiile

CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și cruntez] – Lat. cruentare.

CRUNTÁ vb. v. înroşi, însângera, roşi, sân-gera.

cruntá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 crúntă/crunteáză

CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și cruntez] – Lat. cruentare.

CRUNTÁ vb. v. înroşi, însângera, roşi, sân-gera.

cruntéz v. tr. (lat. cruentare). Vechĭ. Umplu de sînge. Azĭ. Taĭ (lovesc, mușc) așa în cît să curgă puțin sînge: s´o cruntez eŭ așa cît trebuĭe (VR. 1932, 4, 22). Vidin. Scurtez (mustața). V. încruntat.