Toate definitiile

CRUP s. n. Afecțiune a laringelui la copil, caracterizată prin respirație sufocantă și printr-o tuse răgușită, uneori cu formare de false membrane; gușter. – Din fr. croup.

CRUP s. (MED.) 1. (pop.) guşter. 2. crup fals = pseudocrup.

crup adv. (reg.) în expr. a se îmbăta crup = a se îmbăta tun.

crup adv. – În expresia beat crup „beat criță”. Germ. Krupp, nume al celebrului fabricant de tunuri, plecîndu-se de la interpretarea glumeață a expresiei echivalente „beat tun” (DAR; Pușcariu, Lr., 121).

CRUP s.n. Anghină difterică localizată pe laringe; (pop.) gușter. [< fr., engl. croup].

CRUP s. n. anghină difterică localizată pe laringe. (< fr. croup)

*angínă f., pl. e (lat. angina). Med. Inflamațiunea gîtuluĭ. Angină difterică, o boală grea caracterizată pin [!] unflarea amigdalelor, acoperirea lor cu o membrană albă, apoĭ gălbie, tuse, paliditate și amețeală. (Pop. bolfe și șopîrlaiță). Cînd se întinde la faringe e și maĭ gravă. (Se maĭ numește și crup și gușter). – Ob. anghină.

*crup n., pl. urĭ (fr. croup, d. engl. croup). Angină difterică. V. angină.

crup (boală) s. n.