Toate definitiile

CRUȚÁRE, cruțări, s. f. Faptul de a cruța; iertare, milă, îndurare. – V. cruța.

CRUŢÁRE s. 1. v. absolvire. 2. menajare. (~ cuiva bolnav.)

cruțáre f. Acțiunea de a cruța. Milă, îndurare: contra Cartaginejilor Romaniĭ aŭ procedat fără cruțare.

cruțáre s. f., g.-d. art. cruțắrii