Toate definitiile

CRÂMPOŢÍ vb. v. ciopârţi sfârteca, sfâşia.

CRÂMPOȚÍ, crâmpoțésc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”, et. nec.).

crîmpotésc (Munt.) și -țésc (Mold. Trans.) v. tr. (d. crîmpot). Prefac în crîmpote, în crîmpeĭe, rup, sfîșiĭ: crîmpoțit de gîndurĭ negre (Rebr. 257), reviste crîmpoțite și cărțĭ șferticate (Kir. Șez. 30, 201). Scurtez, execut un crîmpeĭ, încep un lucru: de abea [!] am crîmpoțit rochia asta. – Și crompoțesc. V. cĭumpăvesc.

crâmpoțí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. crâmpoțésc, imperf. 3 sg. crâmpoțeá; conj. prez. 3 să crâmpoțeáscă