Toate definitiile

CRÂNCENÍT, -Ă, crânceniți, -te, adj. (Rar) Crâncen. – Crâncen + suf. -it.

CRÂNCENÍT adj. v. aprig, aspru, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, înverşunat, neîmpăcat, nepotolit, sân-geros, vajnic, violent.

crâncenít (rar) adj. m., pl. crânceníți; f. crâncenítă, pl. crânceníte