Toate definitiile

CRÄ‚PÄ‚TÚRÄ‚, crăpături, s. f. 1. Deschizătură; plesnitură; spărtură, fisură. 2. SpaÈ›iu îngust, între o ușă, o fereastră etc. (întredeschisă) È™i tocul respectiv; întredeschise. – Lat. crepatura.

CRĂPĂTÚRĂ s. 1. v. spărtură. 2. v. despicătură. 3. v. întredeschizătură. 4. căscătură. (O mică ~ în perete.) 5. v. fantă.

crăpătúră f., pl. ĭ. Loc crăpat, apertură: crăpăturile pămîntuluĭ cînd e secetă.

crăpătúră s. f., g.-d. art. crăpătúrii; pl. crăpătúri