Toate definitiile

CUCERÍRE, cuceriri, s. f. Acțiunea de a (se) cuceri și rezultatul ei; câștig, progres, izbândă. ◊ Expr. (Fam.) A face o cucerire = a-și atrage simpatia sau dragostea ciuva. – V. cuceri.

CUCERÍRE s. 1. luare, ocupare, ocupaţie, (fran-ţuzism înv.) conchetă. (~ Griviţei.) 2. v. subju-gare. 3. v. repurtare. 4. v. câştigare. 5. v. încântare.

cuceríre f. Acțiunea de a cuceri. Lucru cucerit: Algeria e o frumoasă cucerire a Franciiĭ.

cuceríre s. f., g.-d. art. cucerírii; pl. cuceríri