Toate definitiile

CUCERITÓR, -OÁRE, cuceritori, -oare s. m. și f. 1. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ♦ (Adjectival) Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor. – Cuceri + suf. -tor.

CUCERITÓR s., adj. 1. s., adj. ocupant, (înv.) supuitor, (franţuzism înv.) concherant. (~ al cetăţii.) 2. adj. v. încântător. 3. adj. v. irezistibil.

cuceritór, -oáre adj. și s. Care cucerește cu armele. Care te captivează (te atrage): o privire cuceritoare.

cuceritór adj. m., s. m., pl. cuceritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cuceritoáre