CUCUȘÓR, cucușori, s. m. Cuculeț. – Cuc + suf. -ușor.
CUCUŞÓR s. (ORNIT.) cuculeţ.
CUCUŞÓR s. v. boul-domnului, boul-lui-dum-nezeu, buburuză, vaca-domnului.
cucușór s. m., pl. cucușóri