Toate definitiile

CÚFĂR, cufere, s. n. Ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte. ♦ (Pop.) Geamantan (de lemn). – Din pol., ucr. kufer.

CÚFĂR s. ladă, (pop.) tron, (înv. şi reg.) sandâc, sicriu, (Mold.) sipet, (arg.) purcea. (~ al miresei.)

CÚFĂR s. v. geamantan, valiză.

cúfăr (cúfere), s. n. – Ladă cu capac, geamantan de lemn. Ngr. ϰούφαρο (cf. Hesseling 21), care posibil provine din germ. Koffer (DAR), cf. pol., sb. kufer, fr. coffre, sp. cofre. – Der. cufărar, s. m. (hamal).

cúfăr n., pl. ere (germ. koffer, fr. coffre, d. lat. cóphinus, ĭar acesta d. vgr. kóphinos, coșniță; it. cófano). Ladă de călătorie maĭ mare de cît geamantanu și maĭ scumpă de cît o simplă ladă fiind-că e îmbrăcată în pînză saŭ în pele [!]. V. sipet.

cúfăr s. n., pl. cúfere