Toate definitiile

CUGETÁRE, cugetări, s. f. Acțiunea de a cugeta și rezultatul ei; gândire, gând, idee. ♦ Judecată, raționament. ♦ Meditație, reflecție. – V. cugeta.

CUGETÁRE s. 1. gândire, meditare, meditaţie, reflectare, reflecţie, reflexie, (înv.) schepsis. (O ~ adâncă.) 2. v. maximă.

Cugetare ≠ necugetare

cugetare f. Facultatea de a cugeta: cugetarea e apanaju omuluĭ. Act particular al spirituluĭ: cugetare ingenioasă. Visare, gîndurĭ: a te cufunda în cugetărĭ. Opiniune, părere, sentență [!], maximă: cugetările luĭ Pascal.

cugetáre s. f., g.-d. art. cugetắrii; pl. cugetắri