Toate definitiile

CULCÁRE, culcări, s. f. Acțiunea de a (se) culca; culcat. 1. Așezare în poziție orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjecție) Întindere la pământ a soldaților, la un ordin dat. – V. culca.

CULCÁRE s. 1. culcat, întindere, lungire, trântire. (~ cuiva după-amiază.) 2. odihnă. (Mergeţi la ~.) 3. v. doborâre. 4. doborâre, tăvălire. (~ ierbii în picioare.) 5. v. aplecare.

Culcare ≠ deşteptare, sculare

culcáre s. f., g.-d. art. culcắrii; pl. culcắri