Toate definitiile
CULCUŞUL-VÁCII s. v. vulturică.
CULCÚȘ, culcușuri, s. n. 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaș pentru oameni; locuință. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formațiuni geologice. – Culca + suf. -uș.
CULCÚŞ s. 1. v. vizuină. 2. v. adăpost. 3. v. pat.
CULCÚŞ s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş.
culcúș n., pl. urĭ (d. culc). Loc de culcare (maĭ ales al animalelor micĭ orĭ sălbatice orĭ și de vită dacă e așternut): culcușu găinilor, motanuluĭ, vulpilor. Fig. Loc de retragere saŭ de odihnă: culcușu hoților. V. croh, cuĭb.