Toate definitiile

CUMPĂNÍ, cumpănesc, vb. IV. 1. Tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. Tranz. și intranz. Fig. A cântări cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦ Refl. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi. 5. Refl. Fig. A lua o hotărâre; a se decide. 6. Tranz. Fig. (Reg.) A îndemna, a sfătui. 7. Tranz. Fig. A fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni. – Din cumpănă.

CUMPĂNÍ vb. v. echilibra.

CUMPĂNÍ vb. v. aduce, alege, apropia, asemăna, asemui, chibzui, cântări, codi, decide, ezita, fixa, gândi, hotărî, inten-ţiona, judeca, plănui, potrivi, pregeta, proiecta, semăna, socoti, stabili, şovăi.

cumpănésc v. tr. (d. cumpănă). Echilibrez: a cumpăni încărcătura luntriĭ ca să nu se răstoarne. Contrabalanțez. Fig. Compensez: a cumpăni rău pin [!] bine. Examinez, analizez, cîntăresc: a cumpăni lucrurile, un viitor atac. V. intr. Valorez, prețuĭesc: acest lucru cumpănește mult. V. refl. Mă echilibrez. Mă balanțez, mă legăn. Fig. Șovăĭesc, mă codesc.

cumpăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumpănésc, imperf. 3 sg. cumpăneá; conj. prez. 3 să cumpăneáscă