Toate definitiile

CUMPĂRÁRE s. f. Acțiunea de a cumpăra și rezultatul ei. ◊ (Ec. pol.) Putere de cumpărare = capacitate de plată a unității bănești sau a populației; cantitate de mărfuri și de servicii care poate fi obținută în schimbul unei unități bănești (putere de cumpărare a banilor) sau care poate fi plătită de populație (putere de cumpărare a populației). Vânzare-cumpărare = strămutarea proprietății unui lucru de la vânzător la cumpărător, în schimbul unui preț. – V. cumpăra.

CUMPĂRÁRE s. achiziţionare, cumpărat, luare, procurare, târguire, (înv.) scumpărătoare. (~ celor necesare.)

Cumpărare ≠ vânzare

cumpăráre s. f., g.-d. art. cumpărắrii