Toate definitiile

CUNUNÍȚĂ, cununițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cunună. 2. (Bot.) Ciritel. – Cunună + suf. -iță.

CUNUNÍŢĂ s. 1. coroniţă. (O ~ de flori.) 2. (BOT.; Spiraea ulmifolia) (reg.) caprifoi, taulă, teişor, (Bucov.) ciritel.

CUNUNÍŢĂ s. v. coronişte, flori-de-paie, imortelă, plevaiţă, saschiu.

cununíță f., pl. e (cunună). O plantă leguminoasă papilionacee numită și sămăchișă (coronilla varia). Caprifoliŭ. Taulă, tavalgă. Pervincă.

pervíncă f., pl. e și ĭ (lat. pervinca, fr. pervenche). O plantă de grădină cu tulpina întinsă pe pămînt (vinca herbácea) saŭ tîrîtoare (vinca minor), cu florĭ albastre, roșiĭ și rar albe. – Se maĭ numește și brebănoc, cununiță, foĭofiŭ, foĭofoĭ, fonfiŭ, fonchiŭ, foaĭe´n fir, merișor, saschiŭ ș. a.

táulă f., pl. e (pol. tawola, ceh. tavola, rut. rus. távalga, id.). Sud. Un copăcel rozaceŭ numit și cununiță (spiraea ulmifolia) din ale căreĭ ramurĭ se fac vergĭ de bătut copiiĭ. Din varietatea s. crenata îșĭ fac Turciĭ din Dobrogea bicĭuștĭ (răsucind maĭ multe vărguțe), cu care ating caiĭ bolnavĭ crezînd că așa se vindecă. Altă varietate se numește crețușcă (s. ulmaria). Maĭ sînt treĭ varietățĭ, care se cultivă pin [!] grădinĭ (s. callosa, originară din China și Japonia: s. opulifolia, din America de Nord, și s. salicifolia, din sudu Eŭropeĭ). – Forma távalgă (după rut. rus.) suspectă.

cununíță s. f., g.-d. art. cununíței; pl. cununíțe