Toate definitiile

SALATĂ CÂINEÁSCĂ s. v. zgrăbunţică.

CÂINÉSC, -EÁSCĂ, câinești, adj. 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. ◊ (Pop.) Dinte câinesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, dușmănos, hain; (despre vreme, situații, împrejurări) vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + suf. -esc.

CÂINÉSC adj. v. aspru.

CÂINÉSC adj. v. aspru, canin, greu.

BURUIANĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. trepădătoare.

IARBĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. bucăţel, iarba-câinelui, pir-de-ţelină, pir gros.

LEMN-CÂINÉSC s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.

LEMN-CÂINÉSC s. v. cruşân, salbă-moale, scoruş,vonicer.

BOALĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

cî́ĭne, cîĭnésc, cîĭnéște, cîĭnós, V. cîne ș. a.

cînésc (est) și cîĭ- (vest), -eáscă adj. De cîne [!], canin: neamu cînesc. Fig. Crud, hain: inimă cînească (ca a cîneluĭ față de dușmaniĭ stăpînuluĭ luĭ). Plin de suferință: muncă, răbdare cînească. Dințiĭ cîneștĭ, ceĭ între care se cuprund inciziviĭ și care-s maĭ ĭeșițĭ de cît ceĭ-lalțĭ.

lemn-câinésc (plantă) s. n.

câinésc adj. m., f. câineáscă; pl. m. și f. câinéști