Toate definitiile
TROSCOT-DE-CÂMP s. v. scârţâitoare, troscoţel.
CÂMP s. 1. v. câmpie. 2. v. ogor. 3. (GEOGR.) câmp de gheaţă = aisfild. 4. câmp de pietre v. mare de pietre. 5. v. domeniu. 6. câmpul muncii v. producţie. 7. (LINGV.) câmp asociativ = câmp noţional, câmp semantic; câmp noţional v. câmp asociativ; câmp semantic v. câmp asociativ.
CÂMP s. v. ţară.
cîmp (-puri), s. n. – 1. Șes, cîmpie. – 2. Teren lucrat, ogor, lan; activități proprii agriculturii. – 3. Fond, teren, teatru, scenariu în care se desfășoară o acțiune sau în care se situează o acțiune sau în care se situează un obiect. – 4. Fond. – 5. În heraldică, sferă, domeniu. – 6. Regiune, porțiune, suprafață. – 7. Frîu. – Var. cîmp (pl. cîmpi). Mr. cîmpu, megl. cǫmp. Lat. campus (Pușcariu 361; Candrea-Dens., 338; REW 1563; DAR); cf. it., sp., port. campo, prov., cat. camp, fr. champ. Pl. cîmpi se folosește aproape exclusiv în expresiile a bate cîmpii, a lua cîmpii. Der. cîmpean, adj. (țărănesc, campestru); cîmpeancă, s. f. (țărancă); cîmpenesc, adj. (țărănesc, rustic); cîmpenește, adv. (în mod rustic); campestru, adj. (campestru), din it. campestro; cîmpină, s. f. (ogor); cîmpos, adj. (neted, plan). După Candrea, Elementele, 403, din rom. provin rut. kempa, kympyna „insuliță”.
FLOAREDECÂMPGÁLBENĂ s. v. barba-caprei.
COCOŞEL-DE-CÂMP s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuţă, chimen-câinesc, iarba-cocoşului.
GREIER DE CÂMP s. (reg.) scripcăraş.
IN-DE-CÂMP s. v. ineaţă.
CURECHI-DE-CÂMP s. v. rapiţă.
CIMBRU-DE-CÂMP s. v. cimbrişor.
JALEŞ DE CÂMP s. v. salvie.
SĂFINDEI-DE-CÂMP s. pl. v. fierea-pământului, potroacă, ţintaură.
MORCOV-DE-CÂMP s. v. ruşinea-fetei.
CHIMION-DE-CÂMPURI s. v. cernuşcă, negruşcă.
ZAMBILĂ-DE-CÂMP s. v. toporaş, violetă, viorea.
RAPIŢĂ DE CÂMP s. v. muştar, nap sălbatic.
SALATĂ DE CÂMP s. v. grâuşor, sălăţea, untişor.
CINSTEA-CÂMPULUI s. v. ştevie.
MĂRARUL-CÂMPULUI s. v. nemţişor.
BUSUIOC-DE-CÂMP s. v. apărătoare.
BUMBAC-DE-CÂMP s. v. bumbăcariţă.
CÂMP s. n. 1. spațiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică. ♦ ~ vizual = porțiune din spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 2. ~ operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală. ♦ fâșie de pânză care delimitează plaga operatorie. 3. porțiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată. ♦ (inform.) subîmpărțire din punct de vedere logic a unei cartele conținând, fiecare, o informație reprezentată codificat. 4. mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile. ♦ ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeași sferă semantică, care exprimă noțiuni asemănătoare sau asociabile. 5. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc. (după fr. champ, lat. campus)
FLOAREASOARELUIDECÂMP s. v. aglică.
CÂMP, câmpuri, s. n. și (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s. m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ◊ Munca câmpului = munci agricole. Artilerie de câmp = artilerie care folosește tunul și obuzierul de calibru mic și care poate fi întrebuințată pe un teren fără accidente prea mari. ◊ Loc. adv. În plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost. ◊ Expr. A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul. A-și lua (sau a apuca) câmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare. ♦ Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case). ♦ Câmp de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare). 2. Loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate. Câmp de luptă. ◊ (Astăzi rar) Câmpul muncii = sfera de activitate a cuiva; p. ext. locul în care cineva își desfășoară activitatea; activitate, muncă, producție. Câmp vizual = porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 3. (Fiz.) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune. Câmp sonor. ♦ Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor. ◊ Câmp electric = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel. Câmp magnetic = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca cele care se exercită între doi magneți vecini. 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule. Câmp electromagnetic. 5. (În sintagma) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală. 6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc. 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile. – Lat. campus.
!iárba-cấmpului (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-cấmpului
*iárba cấmpului s. f. + s. n.
cî́mp n., pl. urĭ (lat. campus, it. sp. pg. campo, pv. camp, fr. champ). Șes, loc, plan. Cîmp de bătaĭe, de bătălie, loc de bătălie. Fond pe care zugrăveștĭ ceva: cîmpu unuĭ tabloŭ. Teren de lucru, de muncă: cîmpu chimiiĭ. Pl. Munt. Hățurĭ. Cîmpu luĭ Marte, cîmp de exercițiĭ militare în vechea Romă și azĭ la Paris. M. pl. A-țĭ lua cîmpiĭ, a fugi de frică orĭ de întristare, a-țĭ lua lumea´n cap, a te retrage de lume. A bate cîmpiĭ, a vorbi în dodiĭ, fără înțeles.
!șoárece-de-cấmp (animal) s. m., pl. șoáreci-de-cấmp
pintenáș m. (d. pinten). O plantă ranunculacee cu proprietățĭ iritante și vermifuge numită și nemțișorĭ de cîmp și toporașĭ (delphinium consólida).
camp s.n. (reg.) cuarț (amestecat cu elemente metalice).
CÂMP, câmpuri, s. n. și (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s. m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ◊ Munca câmpului = munci agricole. Artilerie de câmp = artilerie care folosește tunul și obuzierul de calibru mic și care poate fi întrebuințată pe un teren fără accidente prea mari. ◊ Loc. adv. În plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost. ◊ Expr. A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul. A-și lua (sau a apuca) câmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare. ♦ Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case). ♦ Câmp de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare). 2. Loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate. Câmp de luptă. ◊ (Astăzi rar) Câmpul muncii = sfera de activitate a cuiva; p. ext. locul în care cineva își desfășoară activitatea; activitate, muncă, producție. Câmp vizual = porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 3. (Fiz.) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune. Câmp sonor. ♦ Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor. ◊ Câmp electric = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel. Câmp magnetic = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca cele care se exercită între doi magneți vecini. 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule. Câmp electromagnetic. 5. (În sintagma) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală. 6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc. 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile. – Lat. campus.
!tămâíță-de-cấmp (plantă) s. f., g.-d. art. tămâíței-de-cấmp; pl. tămâíțe-de-cấmp
!salátă-de-cấmp (plantă) (reg.) s. f., g.-d art. salatei-de-câmp; pl. saláte-de-cấmp
!nemțișór-de-cấmp (plantă) s. m., pl. nemțișóri-de-cấmp
!mólie-de-cấmp (insectă) (-li-e-) s. f., art. mólia-de-cấmp (-li-a-), g.-d. art. móliei-de-cấmp; pl. mólii-de-cấmp, art. móliile-de-cấmp (-li-i-)
jále-de-cấmp (plantă) s. f., g-d. art. jálei-de-cấmp
!frag-de-cấmp (plantă) s. m., pl. fragi-de-cấmp
câmp s. n., pl. cấmpuri/s. m. pl. art. în expr. a bate/a-și lua cấmpii
cocoșél-de-cấmp (plantă) s. m., pl. cocoșéi-de-cấmp, art. cocoșéii-de-cấmp