Toate definitiile

CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. S. m. (Înv.) Cântăreț (1) (de profesie). 3. S. m. (Înv.) Cântăreț (2). 4. s. m. (Pop.) Cocoș. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. – Cânta + suf. -ător.

CÂNTĂTÓR adj. (înv.) cântăreţ. (Pasăre ~oare.)

CÂNTĂTÓR s. v. cântăreţ, cocoş, poet.

cîntătór, -oáre adj. Care cîntă. Fig. Cocoș. Pe la cîntătorĭ, cînd cîntă cocoșiĭ, noaptea spre dimineață.

!sturz-cântătór (pasăre) s. m., pl. sturzi-cântătóri

cântătór adj. m., s. m., pl. cântătóri; adj. f. sg. și pl. cântătoáre